mura-n gura*

Dupa modelul Dacia Pitesti, Mura-n Gura ia masuri drastice ca urmare a crizei mondiale. In prima faza, se va sista productia cu peste 99%. Revenim cu amanunte de la trimisul nostru special la fata locului in grupajul orei urmatoare.

Spuneam acum ceva timp ca oamenii valorosi se nasc murind
Sa mai spun asta si acum? Sa scriu asta cu corp 42 aici, pe blog? Sa ies in strada si sa tip?

De ce? De ce n-a venit Adrian Paunescu sa ne spuna ce prieten minunat are? De ce? De ce nu ne-a zis Fuego ca versurile pe care le canta sunt scrise de un mare Om? De ce? De ce nu ne-a zis Mirabela Dauer ca nene Grig e o persoana speciala? De ce? De ce nu l-am auzit pe Eugen Simion sa il laude pe Grigore Vieru? De ce? De ce nu s-a oprit Adrian Nastase in cei 4 ani, asa cum s-a oprit acum pe strada din Londra  sa ne spuna si noua ca Grigore Vieru e un inger? De ce? De ce nu l-a decorat Traian Basescu inainte ca decoratia sa se numeasca “post-mortem”?

Pe 14 februarie ar fi fost ziua lui. Nu-i va mai zice nimeni “La multi ani!”…  ce sens ar mai avea acum? A devenit etern…

Am refuzat sa scriu pana acum despre noul an, despre ce imi doresc de la el, despre ce imi propun sa fac in 2009, despre ce asteptari am de la altii, despre cum as vrea sa fiu eu, despre cum as vrea sa traiesc. Nu cred in dorinte puse in ultima secunda, in noaptea de Revelion. Nu cred in mitul cu cioburile care aduc noroc, nici in mitul cu banii in buzunar…

Nu m-am simtit nici macar un pic miscata de trecerea in noul an. Nu am trait stari de extaz la miezul noptii. N-am iesit in strada sa imi manifest bucuria propusa sau indusa, adica falsa.

Am avut o noapte ca oricare alta, am dormit (ca un om normal) si m-am bucurat de o dimineata de 1 ianuarie fara picior de om.

Nu-mi pare rau ca n-am avut program special. Sunt de parere ca lucrurile se petrec indiferent de maniera in care le intampin.

Problema e ca s-a petrecut ceva ce nu a sesizat nimeni. N-am trecut in 2009.

Citeste mai mult

Du-te dracu! Nu meriti! Nu! Nu! Am zis! Ce? Crezi ca am luat-o razna? Ai putea sa crezi ca da. Nu e zi sa nu aud de tine. M-ai plictisit, nu crezi? Te tolerez, gata!

N-ai sa vezi nimic de la mine? Ti-am zis ca nu te sufar? Nu te inghit nici cu frisca si nici daca imi zic altii sa te inghit! Huooooo

… imi trecuse prin cap sa fac o noua categorie pe acest blog… numita “Criza”…

Pai… a venit criza, zic unii. Pai… bine ca a venit, au zis altii. Pai… e nasol, au zis unii. Pai… e pacat s-o lasam sa treaca asa, au zis altii. Pai… ce-o sa ne facem? s-au intrebat unii. Pai…unii o s-o duca mai rau, altii mai bine! au gandit altii.

Avem alt automat de cafea la birou. De ce altul? Unii zic ca e din cauza crizei, altii nu sunt de acord. Unii l-au intampinat cu groaza, altii l-au primit cu bratele deschise. Unii nu sunt de acord sa bage mereu fise si sa primeasca 3 picaturi de cafea, altii zic ca e mai buna cafeaua de la automatul nou.

Citeste mai mult

Pot sa incep prin a spune ca si eu m-as baga in tomberon, daca asta mi-ar asigura un oarecare confort acum, in criza. Dar n-o sa incep asa!

As mai putea incepe prin a spune ca si eu as fi in stare s-o trimit pe Magda in Bora Bora, iar eu s-o caut cu lumanarea (ca Politia nu vrea) pe acasa. Dar nu incep nici asa!

Sau as alege alt inceput: sa spun ca nu imi e greu sa gasesc un Tolea care sa ma ia in brate in vazul gloatei si sa mimeze ca m-ar arunca la gunoi. Dar nici asa nu vreau sa incep!

Citeste mai mult

- Alo, sarumana! Ce faci, mamaie?
- Tu esti?
- Da, mamaie! Io!
- Uite nu mai fac nimic, stau.
- Bravo, inseamna ca n-ai nicio treaba cu criza.
- Eh… criza. E criza! E pacatele lor, io criza am trait toata viata, stiu ce e aia. Nu ma sperie nimeni acu’, la batranete.
- Mamaie, n-auzi ca e groasa rau? Tre’ sa facem ceva!
- Ce vrei, ghia, sa fac? Ca ma inervez acu’…  vand seminte de sticla de lampa. Tu-mi dai mie telefon sa-mi zici ca e criza?

- Vicule, daca mori inaintea mea, ma lasi sa nu te ingrop?

- Da’ ce-mi faci? Ma impaiezi?

- Nu cu paie, cu fulgi… ca vreau sa dorm cu tine in pat sa fii moale… si cand plec de acasa te pun la usa sa se sperie hotii…

Am auzit dimineata, in troleu, o discutie intre cateva persoane despre romanii care au cerut sprijinul autoritatilor romane ca sa plece din Gaza. Discutia a inceput dupa ce indivizii auzisera stirea la radio in ratb. Problema lor era: “De ce-au plecat? Cine i-a pus sa plece? Asa le trebuie acu’! Au plecat sa faca bani, na bani! Acu’ sa rabde!” si vocile spuneau numai asta. I-am ascultat fara sa iau parte de conversatie.

Citeste mai mult